Tot timpul am fost o fată de casă. Îmi place să gătesc, să fac curat, să organizez lucrurile și să am grijă de cei dragi. Am simțit însă că am început să fac asta prea de tânără și sincer să vă spun, de mult timp am început să simt nevoia unei schimbări în viața mea. Mai exact, de când am participat la Insula Iubirii. Am rămas fascinată de tot ce am văzut, ce am trăit și ce am experimentat, și atunci mi-am promis mie, că într-o formă sau alta, voi repeta o excursie de acel gen.

Așa cum știți, în ultima perioadă, îngerul meu păzitor a fost de partea mea și mi-a oferit cel mai frumos și sincer sentiment de până acum, iubirea necondiționată, iar odată cu ea, lucrurile bune au început să mi se întâmple.

Așa a fost și excursia în Cuba. O întrebare, un răspuns: Vrei? Vreau!

Înainte de a începe să vă povestesc cum a fost, prin ce am trecut, vreau să vă avertizez că voi fi foarte sinceră în fiecare pas al relatării și vă voi spune atât aspectele pozitive, cât și cele negative.

Plecarea noastră în Cuba era cât pe ce să nu mai fie o plecare, căci acea dimineață a debutat cu o indigestie pentru mine și vă zic sincer, îmi era foarte frică să zbor în aceste condiții. Florin mă întreba constant, ești sigură că poți să zbori? Dar știți ce m-a ambiționat? Gândul că vom fi în sfârșit doar noi doi, că el nu va mai pleca dimineața de lângă mine la serviciu și se va întoarce abia seara. Aveam ocazia să-mi petrec toată ziua cu el și eram foarte curioasă, oare cum va fi? Așa că, am zburat!

În București, în aeroport, am avut o experiență destul de urâtă. Nu voi da numele companiei pentru că nu sunt aici să fac reclamă nimănui, însă personalul a lăsat mult de dorit. Noi, împreună cu prietenii noștri eram foarte entuziasmați, distrați și euforici, ca oricine înainte de o vacanță de vis. Iar pentru asta, am primit avertizări și amenințări, ajungând chiar să fim separați în avion. În fine, nu am lăsat asta să ne strice vacanța.

Ajunși în Cuba, experiența nu devenea mai bună. Aeroport comunist, uși de lemn și doamne în ușa de la baie care îți cereau un bănuț pentru a primi hârtie igienică. Dar până aici a fost, căci odată ce am ieșit din aeroport, peisajele începeau să ne încânte privirile.

Pentru mine, până acum, Cuba este definiția Paradisului. Nisip extrem de fin, soare puternic și multe peisaje exotice, însă dacă m-ați văzut la Insula Iubirii, atunci știți că lenevitul și statul la plajă nu sunt activitățile mele preferate. Sunt un om plin de adrenalină, așa că am nevoie de escapade care să-mi hrănească entuziasmul. Florin însă, este în cealaltă extremă, așa că tot ce a făcut, a făcut doar de dragul meu.

Am mers pe ocean într-o barcă cu vânt, fără nici un motor pe ea, am pescuit și … așa cum ați văzut pe Instagramul meu, am făcut Scuba Diving. Încă mă întreb cum, căci Florin nu știe să înoate și are fobie de apă, dar a trecut peste toate și așa a ales să mă ceară, demonstrându-mi că el va face orice este necesar astfel încât eu să fiu fericită și protejată. Îl iubesc! A fost cel mai emoționant moment din viața mea și noroc că s-a întâmplat în ocean, așa nu s-au văzut toate lacrimile vărsate de bucurie.

În cea de-a patra zi, eram eu, Mirela, logodită. Într-o stare euforică și cu un milion de fluturași în stomac. Am închiriat mașina visurilor mele, o mașină de epocă, roz și decapotabilă. Cu ea am vizitat tot ce se putea vizita. Am fost în Havana veche, unde numai bine, am prins sărbătoarea orașului de 500 de ani. Străzile erau pline de sărbătoare, de cântece, jocuri și mâncare. Am făcut tot ce a vrut sufletul nostru. Am intrat în pub-uri locale unde am băut bere tradițională, am negociat trabucuri la colț de stradă, am făcut poze cu localnicii, am dansat la terase, am urcat în cel mai înalt punct al orașului, am băut cea mai bună Pina Colada și lista mai continuă, dar ar fi prea lungă. Apoi, am fost în Havana nouă, unde totul era plin de tehnologie și de clădiri noi. Era un așa de mare contrast între cele două, de parcă treceai dintr-un univers în altul.

În Havana nouă am fost la teatru, deși nu înțelegeam limba, a fost foarte romantic. Am participat la o seară de magie și ambițioasă cum sunt, nu m-am lăsat până nu am învățat trucurile. Cel mai frumos lucru dintre toate, a fost că eram împreună și că toate plăcerile noastre se alineau în cel mai natural mod posibil.

A venit și ultima zi, cu mare supărare că monotonia realității va interveni din nou. Dar această experiență ne-a unit enorm și ne-a învățat multe lecții.

Văzându-mă entuziasmată ca un copil în fața unei acadele, Florin mi-a promis că vom mai călătorii în multe alte destinații împreună. Și mi-a șoptit că în curând urmează o nouă excursie, în Irlanda.

Abia aștept!

Voi ce locuri ați vizitat și ce v-a impresionat cel mai mult? Aștept să îmi scrieți aici sau pe Instagram, oriunde doriți.

Pupici.